Poetica lui Endre Ady a deschis o epocă nouă în literatura maghiară. Tematica, precum şi soluţiile poetice presupun o situaţie de tranziţie în sensul mai larg al cuvântului. Acest caracter, pe lângă efectul indisputabil a epocii asupra poetului, este în legătură cu personalitatea lui. Profesorul Dezső Miskolczy depusese de şase decenii în Arhiva de Istorie a Academiei Ştiinţifice din Cluj observaţiile diagnostice în legătură cu Endre Ady. Autorii prezentei lucrări intenţionează să dezvăluie interrelaţii noi dintre bolile marelui poet, structura personalităţii sale şi arta sa poetică, bazându-se pe această documentaţie de arhivă ca material secret pe un interval de douăzeci şi cinci de ani, pe scrierile lui Sándor Ferenczi, Gyula Nyírő, Endre Czeizel şi alţii, precum şi pe analiza întocmită de ei însuşi.