Leziunile meniscale apar mai frecvent în cazuri de solicitări excesive, îndelungate sau după mișcări bruște, necoordonate. Diagnosticul cât mai precoce este esențial, pentru că permite utilizarea a celor mai noi metode de tratament și reabilitare medicală pentru ameliorarea simptomelor și înbunățirea calității de viață, astfel întârziind apariția modificărilor degenerative. Metodele de diagnostic disponibile în prezent ajută la determinarea unui diagnostic precis, dar în unele cazuri, utilizarea lor este dificilă: nu sunt disponibile peste tot, listele de așteptare sunt lungi și nu în ultimul rând sunt costisitoare. Scopul prezentei studii este de a sublinia importanța echografiei în diagnosticul leziunilor de menisc, fiind o metodă ieftină, non-invazivă, utilizabilă rapid peste tot. Pentru demonstrarea ipotezei, 20 de pacienți cu leziuni meniscale au fost aleși din cazuistica clinicii de Ortopedie și Traumatologie I. în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș. Acestor pacienți li s-a solicitat examen echografic preoperator, iar rezultatul examenelor echografice au fost comparate cu leziunile părților moi în cadrul intervenției artroscopice. Rezultatele preliminare arată că diagnosticul echografic corespunde cu diagnosticul intraoperator cu o precizie de 70%. In 30% din cazuri, au fost descoperite modificări ale părților moi, care nu au putut fi diganosticate cu ajutorul echografiei. Aceste discrepanțe se datorează mai mult lipsei de experiență, decât a cunoștințelor, deoarece echografia nu este o metodă de diagnostic obișnuit în cadrul patologiei musculoscheletale.
Cuvinte cheie: echografie, diagnostic, menisc.