Epidemia obezităţii/stărilor supraponderale duce la expansiunea ameninţătoare a sindromului metabolic (SM). Existenţa SM timp de 5–10 ani dublează dezvoltarea bolilor cardiovasculare şi creşte de 5 ori apariţia diabetului zaharat de tip 2 (DZT2). Din ce în ce mai multe date susţin că SM şi DZT2 favorizează dezvoltarea tumorilor maligne. Acest risc la diabetici este dublul sau chiar mai mare în cazul cancerelor hepatice, pancreatice şi endometriale, dar şi cancerul de colon, rectal, mamar şi vezical apar mai frecvent în DZ. Apariţia mai frecventă a tumorilor în SM şi DZT2 poate fi datorată în special obezităţii centrale, cu toate consecinţele sale metabolice, şi relaţiilor acestora cu carcinogeneza. Factorii etiologici comuni cei mai importanţi reprezintă hiperglicemia, rezistenţa la insulină cu hiperinsulinismul consecutiv şi inflamaţia. Accentuăm rolul rezistenţei la insulină şi al hiperinsulinemiei (hiperproinsulinemiei), deoarece insulina exercită nu numai acţiuni metabolice, ci şi efecte mitogenetice (cancerigene?). Totodată, medicamentele care reduc rezistenţa la insulină (şi hiperinsulinemia), ca tiazolidindionele, dar mai ales metformina, exercită efecte anticanceroase la diabetici. Metformina are astfel de efecte chiar şi la nediabetici; reduce atât riscul, cât şi mortalitatea canceroasă, mai ales în cancerul colorectal şi mamar. Mecanismul acţiunii anticanceroase a metforminei este complex: stimulează proteinkinaza activată de adenozinmonofosfat (AMPK), şi astfel procesele catabolice, reducând totodată rezistenţa la insulină. Activarea AMPK inhibă mTORC1 (mammalian TOR-complex 1), un complex de semnalizare al mTOR. Metformina acţionează şi prin alte mecanisme: inhibă semnalizarea IGF-I/AKT şi blochează ciclul celular mediat de p53. Mai nou au fost descrise încă două mecanisme anticanceroase independente de AMPK.
Cuvinte cheie: sindrom metabolic, diabet zaharat tip 2, tumori maligne, efecte antitumorale ale metforminei.