În ciuda unor tehnici chirurgicale moderne, rezolvarea operatorie a anevrismului disecant de aortă se soldează frecvent cu hemoragii postoperatorii. Utilizarea bypass-ului cardiopulmonar impune contactul sângelui cu suprafaţa neendotelizată a circuitului extracorporeal, care activează cascada coagulării, la care se adaugă coagulopatia de consum asociată disecţiei de aortă. Pentru corectarea tulburărilor de coagulare pot fi administraţi: factori de coagulare, concentrat trombocitar şi antifibrinolitice (acid tranexamic). Această lucrare îşi propune să prezinte eficienţa terapiei cu procoagulanţi şi complicaţiile postoperatorii la un pacient de 55 de ani cu anevrism disecant de aortă. La pacientul cu anevrism trombotizat s-a efectuat o operaţie de reconstrucţie (operaţia Bentall – înlocuirea valvulară aortică şi a aortei ascendente). Rezultate. Datorită hemoragiei postoperatorii pacientul a primit cantităţi crescute de sânge şi preparate din sânge, antifibrinolitic (acid tranexamic), factor VII recombinat (Novoseven) şi concentrat de protrombină (Pronativ). Complicaţiile care s-au dezvoltat postoperator (disfuncţia neurologică şi cardiacă, insuficienţa hepato-renală) s-au remediat 14 zile de terapie intensivă. Concluzii. Ca urmare a chirurgiei reconstructive de aortă ascendentă de urgenţă se pot restabili leziunile anatomic, dar datorită tulburărilor de coagulare viaţa pacientului este pus în pericol. În caz de hemoragii severe intra- şi postoperatorii preparatele procoagulante produc o hemostaza rapidă şi eficientă, dar pot influenţa apariţia unor disfuncţii multiple de organe. Tratamentul cu agenţi hemostatici este eficientă, dar trebuie să avem în vedere şi complicaţiile cauzate de acestea.
Cuvinte cheie: tulburări de coagulare, disfuncţie multiple de organe, factor VII. activat recombinant, concentrat de complex protrombinic