Introducere: Prevalenţa hipertensiunii arteriale (HTA) creşte proporţional cu vârsta. La vârstnici HTA se caracterizează prin variabilitate, a cărei semnificaţie clinică nu este pe deplin elucidată. Scopul lucrării este de a evalua profilul circadian tensional la vârstnici prin intermediul noilor parametrii, şi cuantificarea relaţiei acesteia cu afectarea de organ ţintă. Material şi metodă: 63 de pacienţi au fost incluşi în studiu, 36 cu vârsta peste 60 de ani (13 bărbaţi, 23 femei, vârsta medie 71,13±7,8 ani), 27 cu vârsta sub 60 de ani (14 bărbaţi, 13 femei, vârsta medie 49,5±8,4 ani). După monitorizarea ambulatorie a TA pe 24 de ore, am comparat valorile TA medii între cele două grupe, precum şi presiunea pulsului, ca marker al rigidităţii vasculare, şi indicele de masă ventriculară stângă (IMVS), cuantificată prin ecocardiografie bidimensională. Am calculat variabilitatea TA diurne, nocturne şi pe 24 de ore, folosind formula variabilităţii reale medii –average real variability (ARV). Am evaluat relaţia dintre variabilitatea TA şi presiunea pulsului, respectiv dintre hipertrofia ventriculară stângă, în ambele grupe. Rezultate: La vârstnici IMVS a fost semnificativ mai mare faţă de tineri, 124,5±26,9 g/m2 respectiv 109,7±36 g/m2 (p=0.05). S-a observat o corelaţie pozitivă între variabilitatea TA diurnă, nocturnă, pe 24 de ore şi IMVS (p=0.0002), respectiv între presiunea pulsului (p=0.02) la vârstnici. La pacienţii mai tineri nu s-a observat corelaţie între variabilitate şi IMVS, respectiv PP. Concluzii: La vârstnici oscilaţiile TA favorizează apariţia de leziuni de organe ţintă. Variabilitatea este un factor de risc cardiovascular independent, de aceea tratamentul antihipertensiv trebuie să vizeze şi reducerea acesteia.
Cuvinte cheie: hipertensiunea arterială, variabilitate, leziune de organ ţintă