În contextul pandemiei de diabet zaharat tip 2 cunoașterea exactă a elementelor etiopatogenetice ale bolii este de o esență primordială pentru o prevenție și un tratament adecvat. În ultimile decenii a devenit evident faptul că inzulinorezistența duce la diabet zaharat numai în prezența disfuncției celulare beta, respectiv că etiologia bolii este de fapt multifactorială. Scopul acestei prezentări este trecerea scurtă în revistă a multiplelor elemente etiopatogenetice recunoscute în ultimile decenii, dincolo de insulinorezistență. Diabetul zaharat tip 2 este o boală heterogenă, din punct de vedere al genotipului și al fenotipului. În prezent 62 de locusuri genetice sunt incriminate în etiologie, dar aparent fenomenele epigenetice intrauterine, respectiv acumulate în cursul vieții par să aibă o putere predictivă mai crescută. Hipersecreția de glucagon, obezitatea și disfuncția țesutului adipos, scăderea secreției de incretine, reabsorbția crescută a glucozei la nivel renal, flora intestinală alterată, cât și nu în ultimul rând sistemului nervos central, mai ales hipotalamusul joacă un rol extrem de important în declanșarea acestei boli.
Cuvinte cheie: diabet zaharat tip 2, epigenetică, incretine