În studiul de faţă, am urmărit extravazarea albuminei la nivel retinian şi renal, comparând grupe de animale cu diabet zaharat şi non-diabetice (control). Diabetul zaharat a fost indus experimental cu o singură injecţie intraperitoneală de Alloxan, la şobolani tip Wistar. S-au prelevat probe de sânge din vena cozii animalelor, s-a determinat glicemia şi la valori peste 13.7 mmol/l, animalul a fost considerat diabetic. După 6 săptămâni de la inducerea diabetului, s-a injectat în vena cozii animalelor albumină serică bovină marcată cu fluoresceină (FITC-BSA), urmat de prelucrarea specială histopatologică a ţesutului retinian şi renal. Ţesuturile au fost examinate cu ajutorul unui microscop cu fluorescenţă. Extravazarea FITC-BSA a fost măsurată folosind un program pentru procesarea imaginilor la nivel retinian şi renal. Fluorescenţa ţesuturilor a fost comparată cu fluorescenţa serului, măsurată cu ajutorul unui spectofotometru. S-a comparat, de asemenea, fluorescenţa retinei şi a ţesutului renal. Valorile obţinute s-au prelucrat statistic. Rezultate: Am comparat pentru prima oară modificările de permeabilitate vasculară la nivel retinian şi renal în diabetul zaharat experimental. S-a constatat diferenţă semnificativă statistic între grupul de control şi cel diabetic. S-a constatat de asemenea corelaţie pozitivă, comparând fluorescenţa retinei şi a ţesutului renal. Fluorescenţa a putut fi măsurată separat pentru diferitele straturi ale retinei, în timp ce media s-a corelat cu fluorescenţa serului. Metoda ar putea fi folosită pentru testarea impactului unor medicamente asupra modificărilor de permeabilitate vasculară la nivel retinian şi renal.
Cuvinte cheie: diabet experimental, permeabilitate vasculară, FITC-BSA, Alloxan, retinopatie diabetică