În lehuzie diagnosticul resturilor de ţesut placentar prezintă un risc mare, în care diagnosticarea cu ultrasunete joacă un rol important. În mod non-invaziv, ca metoda de diagnosticare cea mai informativă, ajută la recunoaşterea patologiilor puerperale, deoarece retenţia cotiledonară poate conduce la hemoragii în postpartum, la infecţii şi chiar la stări septice. În majoritatea cazurilor în patologiile puerperale pe baza ultrasonografiei vom decide despre o problemă importantă, cum e de exemplu alegerea terapiei conservatoare sau a intervenţiei chirurgicale. Scopul acestei lucrări este să comparăm acurateţea de diagnosticare a ultrasunetului cu scală gri cu examinarea cu Doppler-ul cu spectru color la lehuzele la care am suspectat ţesut placentar restant. Cu procedura anterioară acumularea în cavitatea uterină a cheagurilor, a deciduei necrotice şi a aerului intrauterin de multe ori inducea suspiciunea retenţiei resturilor choriale, în timp ce cu ajutorul ecografiei Doppler în apropierea zonei suspecte am găsit o densitate pronunţată de vase, respectiv în artera uterină parametrii circulatorii modificate. În cazul suspiciunii retenţiei resturilor choriale este indicată efectuarea acestor examinări înainte de a efectua chiuretajul cavităţii uterine, deoarece cu aceste metode se pot reduce procedurile invazive inutile.Cuvinte cheie: lehuzie, retenţie cotiledonară, ultrasonografie
Cuvinte-cheie: lehuzie, retenţie cotiledonară, ultrasonografie