În această lucrare atragem atenţia asupra importanţei prognostice negative a sindromului caşexie/anorexie asupra supravieţuirii vârstnicilor cu boli cronice, având în vedere, în primul rând cancerul. La secţia de reabilitare din Mezőhegyes am analizat retrospectiv caracteristicile şi frecvenţa caşexiei apărute la vârstnici. Am urmărit statusul nutriţional şi afecţiunile cronice caşectizante, determinând cele mai frecvente cauze ce duc la caşexie, analizând relaţia dintre caşexie şi afecţiunile cronice şi efectul acestora asupra mortalităţii. În decurs de 3 ani malnutriţia legată de boli cronice a apărut la mai mult de o treime din bolnavi (638 bolnavi), cea mai frecventă cauză fiind dementa senilă (358 bolnavi), caşexia asociată proceselor maligne fiind relativ rară (72 bolnavi). Rolul prognostic negativ cel mai important a fost deţinut de caşexia asociată cancerului. Indicii de mortalitate au fost categoric nefavorabili când afecţiunile cronice ce determinau o scădere oarecare în greutate s-au asociat şi cu caşexie. Astfel putem afirma că, în conformitate cu literatura de specialitate, netratarea sau tratamentul inadecvat al malnutriţiei afectează durata supravieţuirii şi calitatea vieţii în mod direct, proporţional cu scăderea în greutate. Putem trage astfel concluzia că îmbunătăţirea statusului nutriţional al vârstnicilor predispuşi la caşexie şi expuşi riscurilor caşexiei maligne este aproape la fel de importantă ca şi tratamentul afecţiunii primare.
Cuvinte cheie: sindromul de caşexie-anorexie, boli marasmice cronice, rezistenţă la insulină, status nutriţional.