În diagnostizarea lăuzelor cu complicaţii, rolul sonografiei este foarte important. Importanţa deosebită provine din faptul că în lăuzie, de cele mai multe ori, se iau decizii care vizează utilizarea unei terapii conservative sau intervenţia chirurgicală, bazându-se pe ultrasonografie, ca pe cel mai informativ procedeu de examinare. Rolul diagnostizării cu ultrasunete este, în primul rând, excluderea retenţiei cotiledonare, deoarece se poate întâmpla ca la naştere, după expulzia placentei, la examenul macroscopic al placentei, retenţia elementelor choriale să nu fie observată. La aceste lăuze existenţa resturilor placentare poate fi semnalată de o sângerare, chiar şi după o perioadă de timp fără probleme, la câteva ore, zile sau 1-2 săptămâni. Pe lângă aceasta, infecţia resturilor cotiledonare poate duce la endomiometrită sau chiar la apariţia unei stări septice. În lucrarea noastră ne-am propus – cu ajutorul ultrasunetului cu scală gri – demonstrarea sau excluderea suspiciunii retenţiei elementelor choriale. Am sesizat că sângele acumulat în cavitatea uterină, decidua necrotică şi aerul intrauterin de multe ori a fost apreciat fals pozitiv. Utilizând examinarea Doppler cu spectrum color, în cazul existenţei resturilor în apropierea zonei cu suspiciuni am găsit o densitate vasculară marcată, însă dezavantajul acestei particularităţi este că datele sunt semicantitative, mai puţin obiectivizabile. De asemenea, în cazul existenţei resturilor din cauza fluxului persistent peritrophoblastic în arterele spiralate ale miometrului, în vasele endometrului, chiar şi în artera uterină, parametrii fluxului erau diferiţi, indicele de rezistenţă ale undelor este semnificativ mai mic. Utilizând cele două metode împreună, recunoaşterea resturilor choriale este în mod evident mai eficace, astfel numărul cazurilor fals pozitive poate fi scăzut la minim şi intervenţia executată – cu posibile riscuri posoperatorii- poate fi evitată.
Cuvinte cheie: lăuzia patologică, retenţia cotiledonară, examinarea cu ultrasunet