Disecţia acută aortică tip „A” periclitează viaţa având o mortalitate de 80% în primele 2 săptămâni. Riscul operator al morbidităţii şi mortalităţii depinde de factori variaţi, fiind influenţat şi de metodele de canulare arterială în circulaţia extracorporală. Datele retrospective sunt din anii 1998-2008 la 54 pacienţi operaţi ( vârsta medie 52,8 ani, 26-77 ) şi o subgrupă de 8 pacienţi cu sindrom Marfan observaţi după anul 2003 vârsta medie 33 ani, 26-44, au fost canulate prin artera femurală şi axilară. În cazul canulării arterei axilare faţă de cea femurală scade rata de mortalitate cu 51,1% şi cea de cauză cerebrală cu 78,8%. Rezultă că menţinerea perfuziei cerebrale selective prin canularea arterei axilare are efect favorabil faţă de cea femurală, prevenind complicaţiile cerebrale inclusiv şi în cazul sindromului Marfan.
Cuvinte cheie: Disecţia aortică, sindrom Marfan, canulare axilară, neuroprotecţie