Sonografia de frecvenţă înaltă este o metodă importantă, momentan rar utilizată în examinarea morfologică a bolilor nervilor periferici. În cazul nervilor situaţi în apropierea suprafeţei, sondele ultrasonografice de 12-17 MHz au o rezoluţie axială mai bună comparativ cu IRM, astfel sonografia este o metodă imagistică mai utilă în ceea ce priveşte examinarea nervilor, în special ai membrului superior. Indicaţiile principale ale sonografiei sunt sindroamele canalare, traumatismele nervilor periferici, polineuropatiile şi intervenţiile ghidate sonografic. Senzitivitatea sonografiei şi a electrofiziologiei în diagnosticarea sindroamelor de canal carpian (SCC) şi sulcus ulnar (SSU) este comparabilă. Utilizarea concomitentă a sonografiei şi a electrofiziologiei creşte acurateţea diagnostică în SCC şi SSU. Sonografia ne oferă informaţii în planificarea intervenţiilor neurochirurgicale efectuate la nivelul nervilor periferici, respectiv în evaluarea complicaţiilor postoperatorii. În anumite cazuri sonografia, în comparaţie cu electrofiziologie, detectează mai precoce unele leziuni nervoase cu indicaţie operatorie. Prin dezvoltarea tehnică şi în cunoaşterea indicaţiilor, sonografia primeşte un rol din ce în ce mai important în evaluarea de rutină a nervilor periferici.
Cuvinte cheie: neurosonografie, tunel carpian, tunel cubital