Autorii lucrării trec în revistă factorii care au determinat actualitatea alegerii problemei (revoluţia informaţională, supraspecializarea, presiunea limbilor anglo- saxone etc.). Analizează situaţia limbii maghiare pe plan mondial (al 45-lea loc dintre cele 6000 de limbi vorbite în zilele noastre), specificitatea şi disimetria structurală a limbii faţă de cele indo-europene, precum şi istoria dezvoltării limbii medicale maghiare pe parcursul veacurilor. Ei fac referiri la diferitele segmente ale limbii: limba uzuală (vulgară), literară şi profesională, precum şi relaţiile între ele pe parcursul dezvoltării. Actualizează problema sinonimelor, eponimelor, şi a jargonului medical contemporan, respectiv dificultăţile utilizării limbii maghiare corecte în mediul lingvistic străin. Lucrarea se încheie cu abordarea posibilităţilor de dezvoltare lingvistică în epoca contemporană.