În cadrul unui studiu caz-control, am urmărit relaţia dintre uricemie şi sindromul metabolic diagnosticat în baza criteriilor elaborate de IDF în 2005, respectiv rezistenţa la insulină şi hiperinsulinemia secundară. La cei 217 pacienţi cu sindrom metabolic şi 73 persoane sănătoase nivelul acidului uric a prezentat diferenţe semnificative la ambele sexe (p<0.02). Hiperuricemia a fost prezentă la peste 64% din cazurile afectate de sindrom metabolic. Nivelul acidului uric din sânge a prezentat corelaţie slabă-moderată dar semnificativă din punct de vedere statistic cu valorile parametrilor metabolici consideraţi componente ale sindromului metabolic respectiv insulinemia „a jeune” şi indicii rezistenţei de insulină (rho = 0.17-0.46, p < 0.04). Pe baza acestora, tulburarea metabolismului de acid uric se asociază frecvent la populaţia autohtonă cu sindromul metabolic diagnosticat prin criteriile recomandate. Această modificare paraclinică, de regulă latentă (>98%), trebuie căutată ţintit, iar dacă este prezentă, o atenţie deosebită trebuie acordată alegerii medicamentelor corespunzătoare, deoarece unele substanţe utilizate pentru tratarea altor componente pot avea efecte secundare nedorite asupra nivelului de acid uric.