Autorul trece în revistă fenomenul suicidal din judeţul Harghita pe o perioadă de 10 ani, jalonând multiplele posibilităţi de recunoaştere a sindromului presuicidal RINGEL, căutând posibilităţi de diminuare a ratei suicidale şi perfecţionarea intervenţiei în criza suicidală. Afirmă tranşant necesitatea recunoaşterii acestui sindrom la nivelul cabinetelor medicilor de familie, făcând în acelaşi timp referire şi la dificultăţile şi motivele nerecunoaşterii frecvente a simptomelor premonitorii.
Cuvinte cheie: suicid, recunoaştere şi prevenţie, intervenţie în criză.