Relaţia dintre sindromul metabolic şi rezistenţa la insulină constituie un subiect controversat, atât în ceea ce priveşte relaţia cauză-efect, cât şi frecvenţa şi obligativitatea asocierii. În baza acestor considerente şi datorită posibilităţilor limitate de apreciere a reducerii sensibilităţii la insulină în practica medicală, printre recomandările Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF) pentru stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic nu figurează insulino-rezistenţa. În acest studiu ne-am propus investigarea relaţiei dintre sindromul metabolic diagnosticat conform acestor criterii recent introduse şi reducerea sensibilităţii de insulină apreciată prin valorile a jeune a glicemiei şi insulinemiei (HOMA, QUICKI) la 180 persoane din Tg. Mureş. Observaţiile noastre au arătat că la pacienţii cu sindrom metabolic se poate evidenţia frecvent reducerea modestă sau moderată a indicilor sensibilităţii la insulină. Sistemul IDF poate fi considerat o metodă specifică (0,86, CI95%: 0,75-0,94, p<0,001) cu sensibilitate redusă şi valoare predictivă pozitivă bună (0,88, CI95%: 0,78-0,95, p<0,001) pentru identificarea rezistenţei la insulină.