PET (tomografia cu emisie de pozitroni) este o metodă de imagistică medicală aparţinând domeniului medicinii nucleare. Există din anii 1960 ca metodă de cercetare clinică, dar numai de la sfârşitul anilor 1990 este larg utilizat şi în practica clinică. Tehnica PET necesită izotopi radioactivi speciali, care pot fi produşi numai în acceleratori de particule (ciclotroni) şi transportul lor este limitat de timpul de înjumătăţire scurt. PET/CT este combinarea PET-ului cu tomografia computerizată (CT). Primul scaner PET/CT a început să funcţioneze în anul 1998 şi metoda este folosită în practica clinică începând cu anul 2001. Este o metodă de imagistică hibridă, care furnizează informaţii anatomice (CT) şi funcţionale (PET) în mod simultan. Imagistica PET/CT este cel mai larg folosită în oncologie (datorită proprietăţilor celui mai des folosit tracer PET) şi mai restrâns în neurologie şi cardiologie. În ultimii patru ani au fost instalate mai mult de 700 de aparate PET/CT. În zilele noastre în jur de 1300 de aparate PET sau PET/CT funcţionează în SUA, iar în jur de 1000 în Europa. Numărul examinărilor PET este de aproape 6 milioane în lumea întreagă. În acest articol sunt dezbătute bazele metodei, indicaţiile ei în oncologie şi cauzele cele mai frecvente ale rezultatelor fals negative şi fals pozitive.